Vlad Lupan

Consilier prezidential, expert in problema transnistreana

Regiunea de est a Republicii Moldova este o zona separatista care se mentine pe baza unor relatii de loialitate fata de anumite cercuri si grupuri de interese din afara tarii. Vorbim despre motive politice ale aparitiei acestei miscari seceioniste, care vin inca din perioada sovietica si sunt valabile pana acum. Mai putem vorbi despre motive geopolitice pentru mentinerea acestei regiuni. Sustinerea regimului separatist de catre anumite personalitati din diferite state este un fenoment care a exista si va exista si pe viitor. Fara indoiala conducerea statelor date sustine ca nu statul ci persoane individuale sustine acest regim. Problema cum este sa le solutionam. De aceea, fara indoiala, trebuie sa lucram in aceasta directie si cu Statele Unite, si cu Uniunea Europeana, si cu Ucraina si fara indoiala si cu Federatia Rusa. Nu putem sa ne asteptam la rezultate spectaculoase in rezolvarea conflictului transnistrean pe o perioada de un an, de cand activeaza Alianta pentru Integrare Europeana. Totusi se vad pasi care au fost facuti. Grupurile de incredere au inceput sa activeze, se vad pasi foarte concreti si toate acestea doar intr-un an de activitate. Acum putem presupune ce s-ar intampla in patru ani de guvernare, avand o strategie bine pusa la punct cu privire la solutionarea problemei. Sunt primii pasi si sunt buni.

Victor Juc

Politolog

Problema transnistreana a fost initial un conflict politic si nu are dreptate cel care sustine ca el este unul etnic. Mai tarziu acesta a devenit unul geopolitic si asa a si ramas. Din pacate in cei 20 de ani de conflict Republica Moldova nu a avut posibilitatea si capacitatea de a sensibiliza structurile internationale pentru a solutiona acest conflict. Nici macar decizia summit-ului de la Istanbul din 1999 nu a fost respectata si Rusia si-a denuntat obligatiunile asumate in aceasta decizie. Si in acest context, vreau sa spun ca nu este intamplator ca in rezolutiile summitelor OSCE la orice nivel nu ar fi fost semnate ele, nu se mai regaseste o clauza cu privire la conflictul transnistrean. În ultimii 20 de ani Republica Moldova a ratat de mai multe ori ocazia de a solutiona conflictul transnistrean. Nici actualul format de negocieri “5+2“, care a fost creat in anul 2005 în toţi aceşti cinci ani nu a functionat eficient, mai bine zic nu a functionat. De la 3 martie 2006 negocierile au fost stopate. Acest format nici nu a inceput sa lucreze, iar autoritatile de la Tiraspol boicoteaza si saboteaza negocierile. Opinia publică deja s-a obişnuit cu existenţa acestei probleme. Deja a crescut o generatie care nu a locuit niciodata intr-o Republica Moldova integra. Nu este mai putin adevarat ca si cetatenii din partea dreapta a Nistrului nu considera problema transnistreana drept una primordiala, ea este undeva pe locul 4-5 si mai jos. Intr-un conflict de acest gen sunt mai multe iesiri din situatie. Una pe care o consider cea mai buna ar fi ca partile sa cada de acord asupra unei formulari. Dar mai sunt si situatii cand conflictul se invecheste si se uita. Ma tem ca la noi spre asta merge.