Ion Muntean

Expert energetică

Datoria întreprinderii ”Moldova Gaz” față de concernul rus ”Gazprom” este una istorică. Dar atenția trebuie atrasă asupra faptului că unul dintre responsabilii și generatorii acestor datorii estre chiar concernul rus, care fiind acționar majoritar, a permis conștient acumularea datoriei. Aici se cere a analiză mai profundă a genezei acestei datorii, fapt care, cu siguranță, va demonstra că decizia Arbitrajului Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ din Federaţia Rusă este una îndoielnică.

Trebuie să ne amintim că au mai fost trei sau patru decizii de acest gen, dar care s-au limitat doar emiterea lor. Acest lucru demonstrează că la baza lor sunt alte interese, decât perceperea datoriei pentru gazele consumate. Gazprom folosește deciziile date ca pe niște instrumente, sau pârghii pentru politicile sale regionale. Este evident faptul că și la baza acestei decizii stau neînțelegerile din procesul de negocieri pe marginea semnării unui nou contract de durată pentru livrarea gazelor naturale în Moldova. De asemenea, un alt motiv ar fi și decizia Guvernelor Moldovei și României de a construi gazoductul Ungheni – Iași, precum și pachetul energetic european III, la care a aderat Moldova.

Pentru mine rămâne inexplicabilă poziția altor acționari ai SA ”Moldova Gaz”, care cunosc istoria datoriilor din interior și care au permis acumularea acesteia și omiterea întreprinderii din procesul de negocieri dintre Gazprom și compania fiică transnistreană. Nu Gazprom ar trebui să atace în judecată, ci Moldova ar trebuie să-și ceară dreptatea prin intermediul justiției, pentru faptul că holdingul rus a purtat negocieri directe cu autoritățile de la Tiraspol, pentru asigurarea regiunii cu gaze. Datoria percepută de autoritățile ruse este a regiunii transnistrene, dar de fapt a întreprinderii ”Moldova gaz”, deci inclusiv a Moldovei. Suntem într-o situație dificilă.

Viorel Chivriga

Analist economic

Decizia Arbitrajului Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ din Federaţia Rusă demonstrează că Republica Moldova are probleme, că Moldova este șantajabilă. Este adevărat că Moldova are câteva restanțe, care o defavorizează. În primul rând, nu a fost încă încheiat contractul de asigurare a Moldovei cu gaz. De asemenea, sunt vizibile anumite probleme în interiorul companiei ”Moldova gaz” și cazul cu achitarea datoriei regiunii transnistrene de către Guvernul de la Chișinău demonstrează acest lucru.

De data asta asistăm la lucruri, pe care le vedem frecvent în ultimul deceniu. Moldova vrea să fie mai independentă, inclusiv energetic, de Federația Rusă și este împiedicată în aspirațiile sale. În aceeași situație este și Ucraina. Un alt motiv al deciziei Arbitrajului ar fi anumite pachetul energetic european III, care a creat neînțelegeri în relațiile noastre cu Rusia. Un alt motiv ar fi active importante din țara noastră, care reprezintă interes mare pentru Gazprom. Nu putem exclude și Uniunea Vamală, care a revenit pe agenda oficială de discuții în Rusia, ar putea și asta un motiv.

Moldova se bâlbâie între șantaj și probleme, pe care nu le poate soluționa. Cert este faptul că o regiune nu poate fi folosită pentru șantajarea unei țări întregi. Nu poți delimita teritoriul Moldovei în regiuni, este un tot întreg, dar un locuitor al raionului Căușeni nu are nicio treabă să plătească consumul de gaze a unui locuitor din Ungheni. Exact același lucru se întâmplă în cazul regiunii transnistrene. De ce consumatorii de pe malul drept al Nistrului, care își plătesc cu regularitate facturile, ar trebuie să-și îmbrace și povara datoriilor concetățenilor lor din stânga Nistrului. Nu ar fi corect. Partea moldovenească trebuie să fie mai fermă în discuțiile purtate cu oficialii ruși și nu trebuie să cedeze sunt presiunile cerințelor Arbitrajului Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ din Federaţia Rusă.

Alexandru Muravschi

Analist economic

Din punctul meu de vedere, decizia Arbitrajului nu este una motivată. Istoria acestor datorii este una lungă și s-a ridicat de fiecare dată, când au fost purtate negocieri cu partea rusă. Și de fiecare dată s-a menționat că noi nu purtăm răspundere pentru datoriile regiunii transnistrene, deoarece este un teritoriul necontrolat de autoritățile de la Chișinău. Să nu uităm că politica promovată de Gazprom a fost întotdeauna mai dură față de Moldova, decât față de regiunea transnistreană, astfel concernul rus făcând delimitare dintre consumatori. De asemenea, este de accentuat faptul că datoriile percepute au fost formate, inclusiv, datorită concernului Gazprom.

Avem o situație foarte delicată. Poate din punct de vedere juridic, cererea depusă la Arbitraj a fost una motivată, dar "Tiraspoltransgaz" este acționar la "Moldova gaz", astfel datoriile sale, sunt datoriile întregii întreprinderi. Astfel, nu am nici un argument împotriva instanței emițătoare. Nu exclud nici faptul că decizia Arbitrajului este un instrument de presiune a Federației Ruse asupra autorităților de la Chișinău. Poate fi și un avertisment la adresa unor lideri în parte, care ar trebui să fie mai atenți la declarații. Poate astfel Rusia dorește să ne atragă în Uniunea Vamală.

Acum sunt două căi de acțiune. În primul rând, guvernarea trebuie să atace cu recurs decizia dată, iar a doua ar fi negocieri pe toate căile politice și diplomatice pentru a stopa prevederile acestei hotărâri. Între timp, clasa politică ar trebuie să se abțină de la declarații dure la adresa Federației Ruse.

allmoldova