Alexandru Muravschi: Este absurd ca salariile unor functionari sa fie de cateva ori mai mari decat salariul presedintelui tarii

Alexandru Muravschi

Situatia economica din tara, buget, reforme, scumpiri si salarii sunt lucrurile despre care ne-a vorbit cunoscutul analist economic Alexandru Muravschi.  Cat de realisti sunt principalii parametri inclusi de Ministerul Finantelor in bugetul pe 2011 si  cat de fondate sunt criticile aduse de opozitie memorandumului cu FMI aflati din interviul care urmeaza.

Credeti ca a fost posibila evitarea scumpirilor care s-au produs la inceputul acestui an? De ce?

Intr-adevar, la inceputul lui 2011 tara a fost marcata de o crestere semnificativa la tarifele pentru energia termica, gaze, s-au majorat de cateva ori şi preturile la benzina si motorina. La moment ne asteptam la o noua crestere a tarifelor la energia electrica. Astfel, vedem ca majorarile de preturi au loc in sectoarele care sunt total dependente de furnizorii externi si de preturile dictate de acestia. Desigur, reducerea impactului acestui factor ar fi posibila prin negocieri mai intense cu furnizorii si prin eficientizarea sectorului energetic, dar pentru aceasta este nevoie de timp si de investitii semnificative in modernizarea intreprinderilor din acest sector. Fireste, cresterea preturilor la resursele energetice determina o crestere de pret in lant si in alte sectoare. Cu toate acestea, trebuie de spus ca situatia creata de cresterea preturilor este prea dramatizata. Permiteti-mi sa va reamintesc ca indicele preturilor de consum in anul 2010 s-a ridicat la 7,4%, in timp ce in perioada 2003 – 2008, aceasta cifra a variat de la 11,6 la 12,7%, cu alte cuvinte, preturile in acea perioada au crescut mult mai mult. Eu cred ca valul de cresteri a preturilor la energie a trecut deja. O exceptie poate fi pretul la benzina. Aici nimeni nu poate prezice care va fi situatia, intrucat piata data este influentata de evenimentele din Libia, posibilele tornade de pe coasta SUA si multi alti factori internationali.

Actiunile guvernului pentru stoparea preturilor si corectarea unor tarife sunt interpretate de unii comentatori ca fiind imixiune condamnabila a statului pe piata. Pana unde are dreptul si obligatia statul sa mearga pentru a nu incalca regulile unei economii de piata si in acelasi timp pentru a apara interesele oamenilor?

Din pacate, o mare parte din economisti si analisti promoveaza inca ideea romantica conform careia piata va rezolva totul singura, iar interferenta statului ar trebui redusa la minim in economie, in general, si in procesul de formare a preturilor, in particular. Cu toate acestea, practica arata ca piete absolut libere nu exista. Un exemplu: un pachet de tigari de un anumit brand din Germania (Franta, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, etc) are acelasi pret in toata tara indiferent de locul in care este vandut – un supermarket sau un chiosc mic, in capitala sau intr-un oras mic. Sa nu uitam ca in productia de tigari sunt implicati zeci de mii de participanti: fermieri, prelucratori de tutun, producatori de tigari, angrosisti, comercianti cu amanuntul. In conformitate cu legile pietei libere, ar trebui sa fie multe preturi diferite. Cu toate acestea, pretul produsului final pe piata este strict stabilit de catre stat. Va pot aduce sute de exemple de acelasi fel din alte segmente de piata. Subventiile in agricultura - sunt, de asemenea, o forma de control indirect (de mentinere) asupra preturilor de pe piata produselor alimentare. Aceasta este arta de a guverna: sa aplici metode specifice de reglementare a pietei in fiecare caz concret in parte. In acelasi timp exista cateva reguli simple de urmat:  metodele de reglementare ar trebui sa fie aplicate in mod egal tuturor participantilor la acest segment, practicile de management sa permita accesul noilor participanti pe aceasta piata si cresterea concurentei concomitent cu relaxarea ulterioara a regulilor de joc.

In ce masura timpul pentru discutarea proiectului bugetului public a fost ales reusit in opinia dvs, tinand cont de apropiatele alegeri locale?

Bugetul – este principalul document al guvernarii. El se afla, in mod constant, in atentia oponentilor politici: in perioada adoptarii sale, precum si pe intreg parcursul perioadei de  executare. Desigur, critica bugetul de stat face parte din tactica de campanie electorala a opozitiei. Cu toate acestea, avand in vedere frecventa alegerilor in Moldova, in special in ultimii 2 ani, cred ca este greu sa gasesti o perioada potrivita pentru adoptarea bugetului. Cerinta principala a economiei este ca tara trebuie sa obtina principalul sau document financiar al anului cat mai curand posibil. Adoptarea sa si asa a fost intarziata. Mai mult nu se putea de asteptat.

Cat de realisti sunt principalii parametri inclusi de Ministerul Finantelor in proiectul bugetului si ce sanse acordati executarii acestui buget?

Practica arata ca, cu putine exceptii, in toti anii de independenta bugetul a fost usor supraexecutat. Acest lucru se datoreaza faptului ca si Ministerul Economiei si Ministerul Finantelor sunt destul de prudente in prognozele pe care le fac. Bugetul de stat pe anul 2011 nu este o exceptie. In plus, previziunile arata o evolutie economica pozitiva la partenerii nostri comerciali importanti, ceea ce va influenta si economia moldoveneasca, la fel cum s-a intamplat in perioada de dupa 2000. In concluzie, eu cred ca bugetul va fi executat si chiar, intr-o mica masura – supraexecutat.

Opozitia critica cresterea datoriei de stat si memorandumul semnat cu FMI. Din informatiile de care dispuneti la moment, cum ati comenta aceste critici?

Intr-adevar, in perioada 2001-2009 am observat o scadere constanta a datoriei externe. De fapt, nu a scazut insasi datoria ca cifra absoluta, dar proportia sa in raport cu PIB-ul. Si guvernul anterior a facut imprumuturi considerabile, dar conjunctura externa a fost mai favorabila si a avut un efect stimulator puternic asupra cresterii economice. Actualul guvern este nevoit sa activeze in continuare in conditiile produse de criza financiara globala. Tocmai de aceea, in prezent asistam la o crestere a datoriei externe atat in valoare absoluta cat si relativa. Cu toate acestea, deocamdata marimea sa se incadreaza in limite astfel incat nu prezinta nici un pericol pentru economia tarii. In plus, creditele sunt acordate Republicii Moldova in conditii foarte avantajoase din perspectiva ratelor si a termenilor. Republica Moldova are nevoie de fluxuri financiare importante din strainatate. Principala sarcina a conducerii este utilizarea lor eficienta in conformitate cu prioritatile reale pe termen lung. Fara aceste resurse, este imposibila modernizarea economiei tarii. Orice incercari de a dezvolta tara, bazandu-ne pe resursele propriile (versiunea moldoveneasca a ideilor de "чучхэ") sunt sortite esecului.

Actuala putere a venit in alegeri cu promisiuni de a realiza reforme in mai multe domenii ale economiei. Desi nu a trecut foarte mult timp, credeti ca am putea spune ca guvernarea s-a tinut de cuvant? De ce?

Astaziputem vorbi despre directiile in care guvernarea a inceput sa lucreze si care pot fi caracterizate drept inceputul unor importante reforme structurale. A fost revizuit radical conceptul de creare a parcurilor industriale si a fost modificata legea ceea ce ofera o baza pentru cresterea potentialului industrial. Guverul a revenit la politica activa de privatizare a proprietatii de stat. A inceput implementarea politicii de dezvoltare regionala. Guvernul a lansat reforma sistemului de pensii – o reforma pe cat de necesara, pe atat de nepopulara. Acestea sunt doar cateva exemple de baza, desi reforme au inceput si in alte domenii: justitia, organele de forta, etc

Mai multe agentii de stat sunt criticate pentru prestatia pe care o au, desi un observator mai putin atent, ar putea spune ca nu s-a schimbat nimic in abordarea lucrurilor de catre ANRE, ANRTI sau Agentia antimonopol. Ce se intampla si ce nu este in regula cu aceste agentii?

Cred ca acuzatiile aduse sunt cauzate de faptul ca marea majoritate a celor care critica nu constientizeaza foarte limpede rolul acestor organisme, abilitatile si metodele lor de lucru. Intr-o anumita masura, aceasta este vina agentiilor respective. Activitatea acestora trebuie sa fie mai transparenta. Ele ar putea initia si unele activitati de PR. Noi trebuie intelegem ca orice crestere a preturilor este perceputa negativ de populatie. De regula vina cade asupra agentiilor de reglementare, ceea ce nu este prea corect. Cu siguranta, anunturile despre salariile pe care le primesc directorii acestor agentii nu au contribuit la cresterea popularitatii institutionale.  Pentru mine, de asemenea, salariul directorilor agentiilor de reglementare a fost o surpriza. Trebuie sa va spun ca este absurd ca salariile unor functionari sa fie de cateva ori mai mari decat salariul presedintelui tarii, indiferent de argumentele aduse.

Ion Toma