Dorin Vaculovschi: Gasterbaiterii indirect impozitati

Dorin Vaculovschi

Am discutat cu decanul Facultăţii de economie generala si drept de la ASEM despre impactul crizei euro asupra economiei moldovenesti si despre impozitarea indirecta. In ce valuta este mai bine sa ne tinem economiile si cum impozitarea indirecta poate conduce la diminuarea remitentelor cititi mai jos.

Ce nu-i in regula cu impozitarea indirecta si care sunt riscurile pe care le implica instituirea acestui procedeu in lipsa unui mecanism clar dupa care va fi aplicat?

Impozitarea indirecta este o idee buna pentru specificul economiei naţionale în care economia tenebra are o pondere destul de mare. Pe de altă parte, exista un nivel înalt de corupţie in sectorul public în condiţiile în care simpli funcţionari, judecători, poliţişti, vameşi etc. cu un salariu de 3-4 mii de lei îşi permit să-şi construiască castele de jumătate de milion de dolari, să-şi cumpere maşini de lux etc. Şi aceste venituri trebuie sa fie cumva impozitate. Impozitarea indirecta, în acest caz, ar fi cea mai potrivită.

Totodată, există riscul că impozitarea indirectă va afecta remitenţele care vin în tară. Or, ele, remitenţele, în cea mai mare parte, sunt orientate spre procurarea imobilelor sau a altor bunuri de folosinţă îndelungată. Astfel, impozitarea indirectă ar fi o "pedeapsă" suplimentară pentru persoanele care muncesc peste hotare, pe lângă costurile morale si fizice pe care ei le suportă în ţările străine. Prin urmare, impozitarea indirectă poate conduce la diminuarea volumului remitenţelor.

Desigur, impozitarea indirectă este un sistem nou pentru Republica Moldova, iar implementarea lui va necesita un anumit efort şi, de ce nu, apelarea la experienţa ţărilor europene. Europenii ştiu foarte bine sa numere banii. În Europa dacă o persoana trăieşte nu după resursele câştigate oficial, ea va fi penalizata ori de societate, ori de către organele competente ale statului.

Guvernul a examinat un proiect despre instituirea unui organ de supraveghere, care va monitoriza activitatea Băncii Naţionale. Înseamnă aceasta o reducere a autonomiei BNM?

Politica monetară, acţiunile legate de stabilitatea monetară, inflaţie, curs valutar etc. – toate ţin de competenţele Băncii Naţionale a Moldovei şi, evident, că aceasta nu poate fi influenţată de cineva sau utilizată contra cuiva. În aceasta ordine de idei, Banca Naţională ca instituţie publică trebuie sa beneficieze de un anumit grad de autonomie.

Pe de alta parte, politica monetară promovată de BNM se face în corelaţie cu politica bugetar- fiscală sau alte politici sectoriale şi, daca, de exemplu, ar aparea un deficit bugetar, atunci acest deficit ar fi compensat din activele BNM sau prin intermediul acesteia.

Eu nu ştiu care ar fi viitoarele competenţe ale noului organ de supraveghere, dar, cred că un asemenea organ nu ar încurca.

Din nou proiectul respectiv prevede ca un membru al consiliului de observatori BNM poate fi schimbat cu 2/3 din voturi. 2/3 este majoritatea de care se cam împiedica in ultimul timp parlamentul nostru. Credeţi ca este justificata o asemenea prevedere? De ce?

Chestia cu 2/3 sau 1/2 este o chestie de conjunctură politică. În situaţia actuală, când ne confruntăm cu probleme serioase în alegerea sefului statului, nu cred că această procedură de votare este relevantă, sau aplicabilă pentru consiliul de observatori al BNM.

BNM a declarat ca anul viitor presiunile dezinflationiste generate de consecintele crizei datoriilor suverane din zona euro se vor accentua. Cum vom simţi in Republica Moldova acest lucru?

Sunt de acord ca anul viitor presiunile dezinflationiste in zona euro pot sa se accentueze, dar nu ştiu cat de tare se va resimţi aceasta asupra Republicii Moldova.

Sa ţinem cont aici de faptul ca noi nu avem doar inflaţie exportată ci şi inflaţie internă, de regulă o inflaţie prin cerere cauzată de faptul că economia nu este una stabila. Inflaţia prin cerere este determinată de cererea mare faţă de produsele de import, iar dezinflaţia care ar putea sa fie adusa de criza din zona euro va fi compensata de către inflaţia noastră. Din aceste motive nu cred ca va fi o scădere mare a preturilor, ci din contra preturile vor creste uşor.

Criza euro despre care se tot vorbeşte se regăseşte în proiectul bugetului pentru anul viitor? In ce măsură vom fi protejaţi de un nou val de criza şi eventual de noi creşteri de preturi?

Economia tarilor din zona euro este foarte dezvoltata. Mie mi se pare ca problemele unor ţări ca Grecia, Italia, Spania sunt minore comparativ cu economiile puternice ale statelor membre Germania si Franţa, de exemplu, care reprezintă un balast destul de stabil pentru moneda Euro. La nivel european se caută soluţii de depăşire a problemei date cu costuri minime. Pana la urma consider ca problema va fi rezolvata la fel cum au făcut-o şi americanii când dolarul s-a depreciat faţă de moneda europeana la 1,59.

Experienţa anilor precedenţi arată că remitenţele din ţările afectate de criza euro precum Italia, unde lucrează mulţi concetăţeni de ai noştri, nu au scăzut. S-a creat deja un flux stabil de bani transferaţi în tară. Astfel, în 2009 în toiul crizei financiare globale,când toţi se aşteptau la o cădere dramatică a remitenţelor ele au constituit 1 mlrd 200 mln $, fiind într-o modestă creştere şi în 2010 - până la 1 mlrd 400 mln $. Sa nu uitam ca concetăţenii noştri care lucrează peste hotare ocupa acele segmente ale pieţei muncii care nu sunt solicitate de italieni, spanioli sau altcineva şi, prin urmare, riscul de a pierde locul de munca este minim.

Cetăţenilor noştri le-as recomanda să-şi ţină economiile în lei si iată de ce. In primul rând rata dobânzii este mai mare, deseori aceasta rată a dobânzii compensează si rata inflaţiei pe care o înregistrează economia noastră anual. Daca ţii banii în euro sau în dolari oricum rata inflaţiei nu se compensează in valuta si observam ca la noi preturile cresc inclusiv si in euro sau dolari.

Ion Toma