Marian Enache: Democraţia este acolo şi atunci când cei care iubesc libertatea îi domină pe cei care iubesc puterea

Marian Enache

Marian Enache este doctor în drept constituţional şi instituţii politice, primul Ambasador al României în Republica Moldova si un om care a invatat sa simta, sa inteleaga si sa faca istoria.

Aţi făcut parte din Comisia de elaborare a Proiectului Constituţiei şi aţi fost membru în Adunarea Constituantă care a adoptat Constituţia României din anul 1991. Cum apreciaţi astăzi aplicarea ei?

Este un sentiment de maximă satisfacţie să ai şansa istorică de a participa efectiv la elaborarea şi adoptarea Constituţiei ţării tale. Fiind prima Constituţie democratică a României, după aproape 50 de ani de dominaţie a partidului unic, a fost şi un prilej de înţelegere în profunzime a proceselor, mecanismelor şi procedurilor în care funcţionează democraţia.

Ce semnificaţie acordaţi adoptării unei Constituţii în general?

Acest eveniment reprezintă un moment de fondare (în-fiinţare) politică a unei societăţi în care se exprimă explicit ataşamentul unui popor la valorile fundamentale ale unui regim de esenţă democratică, în care drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sunt recunoscute şi garantate. Este acelaşi adevăr şi sentiment pe care le-au avut toate popoarele ex-socialiste după prăbuşirea sistemului totalitar. Şi în România, ca şi în Republica Moldova, Constituţiile au consacrat şi statornicit statul de drept şi democraţia. Aşa a început drumul spre libertate, cu adoptarea noilor Constituţii.

Ce este democraţia de care ar trebui să se bucure cetăţenii?

Nu voi da definiţia ştiinţifică sau filozofică, de manual, a democraţiei, ci voi apela la o formulă pe care fiecare dintre noi, într-un stat democratic, ar trebui să o resimtă în viaţa de zi cu zi în favoarea lui: democraţia este acolo şi atunci când cei care iubesc Libertatea îi domină pe cei care iubesc Puterea.

În viaţa practică a cetăţii oamenii resimt democraţia în acest sens?

Nu. Democraţia nu este ceva care odată declarat că a fost înfiinţat nimeni nu trebuie să mai vegheze la menţinerea ei. Ea este mai degrabă un rezultat al modului cum funcţionează în realitate statul de drept şi a competenţei celor care conduc instituţiile statului de drept. Partidele democratice şi societatea civilă trebuie să controleze, prin mijloace specifice, dacă instituţiile formal structurate ale statului produc şi democraţia reală de care are nevoie vitală o societate. Un popor care nu are voinţa şi posibilitatea de a controla puterea de stat nu se poate constitui într-o societate politică, riscând să devină o sumă de indivizi fără conştiinţa comună a demnităţii şi libertăţii lor.

E grav acest lucru. Cum e posibil să avem stat de drept şi democraţie mai puţină?

Da. Pentru că democraţia nu trebuie redusă la decorul instituţiilor (Parlament, Executiv, autoritate judecătorească, partide politice, organizaţii ale societăţii civile). Dacă existenţa acestor instituţii constituite după modelul abstract al statului de drept, în exerciţiul lor, nu acţionează în direcţia punerii în practică a principiilor, valorilor şi exigenţelor modelului democratic, ele în loc să producă o viaţă democratică pot "crea" un deficit democratic care se răsfrânge asupra cetăţenilor. Deci, între statul de drept (instituţional) şi democraţie (rezultatele benefice ale guvernării pentru cetăţeni) nu este o relaţie corelativă pur şi simplu automată. Ideal este ca statul de drept să constituie mijlocul, iar democraţia scopul.

Care este soluţia pentru existenţa unei relaţii corecte între statul de drept şi democraţie?

Democratizarea permanentă şi raţională, adică lupta neîncetată prin mijloace politice şi constituţionale pentru obţinerea efectelor democraţiei, a drepturilor politice care îi oferă cetăţeanului puterea de a influenţa schimbările referitoare la statul său.

Cum apreciaţi Constituţia din Republica Moldova?

Ca orice lucrare omenească, perfectibilă.

Ce consideraţi că este esenţial într-o democraţie?

Echilibrul puterii politice care, la rându-i, generează în mod necesar echilibrul sistemului social general.

Cum se poate realiza constituţional această cerinţă?

Prin raţionalitatea politicienilor care trebuie să respecte înţelepciunea adaugiului potrivit căruia: să ai puterea unui gigant, dar să o foloseşti moderat. Aceasta se transpune în plan constituţional prin principiul separaţiei şi colaborării puterilor, adică o repartizare judicioasă, echilibrată a puterii între diferitele autorităţi ale statului (Parlament, Executiv, Justiţie) în aşa fel încât nici una dintre ele să nu o domine pe cealaltă şi fiecare dintre ele să se poată controla reciproc. Din aplicarea corectă a acestor raporturi în sfera puterii de stat rezultă şi o anumită calitate a democraţiei.

Dacă acest mecanism nu se respectă?

Societatea, la toate palierele, inclusiv la nivelul individului, suferă deficitul de democraţie, o maladie care începe să îşi facă simţită prezenţa în societate şi care permite puterii să ia totul în posesie, chiar şi spaţiul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Cum trebuie organizate puterile în stat pentru realizarea echilibrului lor?

Definitoriu pentru un regim politic este modalitatea în care se alege şeful statului. Din acest fapt rezultă şi caracteristicile regimului politic. Există două moduri principale de desemnare a şefului de stat: prin votul membrilor Parlamentului (republică parlamentară) şi prin sufragiu universal (republică prezidenţială sau semi-prezidenţială, în raport cu întinderea atribuţiilor conferite şefului de stat).

În Republica Moldova, preşedintele este ales de către Parlament; deci avem o Republică parlamentară?

Da, formal vorbind, republică parlamentară, dacă preşedintele este ales de Parlament. În republicile tipic parlamentare, însă, Preşedintele are prerogative mai mult decorative (de strictă reprezentare), nu atribuţii executive.

Or, examinând Constituţia Republicii Moldova observăm că şeful statului are atribuţii consistente, inclusiv dizolvarea, în anumite condiţii a Parlamentului, deşi legitimitatea alegerii lui este restrânsă, fiind ales doar de Parlament. Constatăm deci o disproporţie vădită între conţinutul mandatului şi legitimitatea sa, dacă urmăm regulile clasice ale republicii parlamentare.De aceea, se poate vorbi în acest caz de un regim parlamentar atipic.

Regim prezidenţial sau semi-prezidenţial?

Depinde de premisele concrete social-istorice şi de voinţa politică existentă în mentalul colectiv al unui popor. Alegerea şefului statului prin sufragiu universal exprimă voinţa populară pentru o anumită personalitate care să întrunească aşteptările cetăţenilor. Totodată, alegerea directă a preşedintelui de către popor creează şi sentimentul cetăţeanului că el şi-a ales preşedintele şi nu au negociat (intermediat) alţii pentru el. Se naşte astfel un alt raport constituţional, specific, de încredere şi responsabilitate directă dintre şeful statului şi alegătorii săi, fireşti, raport care conferă preşedintelui o bază reală de legitimitate politică.

Ce loc ocupă problema limbii unui popor în sistemul valorilor constituţionale?

Fiecare popor se recunoaşte într-o cultură, limbă şi o anumită spiritualitate, elemente constitutive de identitate naţională. Limba este un fenomen istoric şi cultural, o comoară de nepreţuit a spiritualităţii unei comunităţi umane. Chestiunea esenţială a unei limbi la nivel cult sau popular este ceea ce se exprimă prin intermediul ei. Cred că pentru noi, oamenii obişnuiţi, cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru limba noastră, dincolo de simbolisme şi dispute partizane, sterile, este să o vorbim bine, să-i dăm vitalitate şi substanţă.

Cum apreciaţi modificările în textul Constituţiei României din anul 2003?

Deşi, orice Constituţie trebuie să se bucure de o anumită stabilitate, ea fiind aşezământul politico-juridic al unei Ţări, totuşi, în anumite etape de evoluţie a societăţii modificarea/reviziuirea legii fundamentale este o necesitate. Constituţia României s-a modificat în anul 2003 sub aspectul armonizării acesteea cu cerinţele şi principiile instituţiilor UE şi NATO. Astfel au fost perfecţionate şi adaptate normele constituţionale la exigenţele unui proces legislativ eficient şi operativ, precum şi consacrarea prevalenţei dreptului comunitar în raport cu dreptul intern în materia drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. În scopul valorificării potenţialului uman a fost reglementată posibilitatea accesului la funcţii publice a persoanelor cu cetăţenie dublă sau multiplă. În cazul cetăţeniei duble sau multiple importantă este întotdeauna competenţa şi loialitatea faţă de Statul şi de cetăţenii, unde se exercită mandatul ca atare. Este o soluţie similară aplicată în orice societate deschisă şi democratică, practicată de state şi de organizaţii internaţionale, care dau expresie instituţională acestui drept.

Ce condiţii trebuie îndeplinite pentru aplicarea corectă a exigenţelor unei Constituţii democratice?

Orice lege, dar mai ales Constituţia care este Legea Supremă (principiul supremaţiei Constituţiei), îşi poate atinge scopul pentru care a fost creată numai într-un mediu politic sănătos. În acest cadru trebuie respectate regulile jocului politic, ale statului de drept şi ale unei minime moralităţi politice ca ingredient necesar oricărei politici raţionale. S-a dovedit în mod practic faptul că, oricât de "florentină" ar fi politica modernă sau postmodernă, totuşi ea nu are un gust bun dacă nu conţine şi un strop de morală care are efectul "sării în bucate".

"Teologia" constituţională clasică trebuie combinată, în doze homeopatice, şi cu credinţa în idealurile şi aspiraţiile societăţii în care trăim pentru a exista într-adevăr o politică concordantă cu interesele esenţiale ale cetăţenilor.

Valerie Nicov