Vadim Pistrinciuc: Pentru a creşte încasările la buget guvernul acţionează în direcţia sporirii contribuţiilor sociale

Vadim Pistrinciuc

Viceministrul muncii si protectiei sociale ne-a vorbit despre sistemul de protectie sociala, informatizarea acestuia si despre cum vor evolua pensiile in R.Moldova.

Ce se întâmplă cu reţeaua de asistenţi sociali care urma să fie creată în toată ţara?

Crearea reţelei de asistenţi sociali comunitari este realizată, la moment avem câte un asistent social în fiecare primărie, numărul asistenţilor sociali comunitari fiind de circa 1200 persoane. Asistentul social comunitar este una din cele mai importante verigi ale sistemului de securitate socială din ţara noastră. Asistenţii sociali care activează la nivel de comunitate nu numai că reprezintă puntea de legătura între diferite forme de protecţie socială, servicii sociale, dar reprezintă în sine un serviciu social. Or, un asistent social în comunitate trebuie să acorde servicii primare de informare, consiliere, uneori educare etc. Actualmente unul din obiectivele noastre este dezvoltarea capacităţilor în cadrul reţelei. Din păcate doar o treime din asistenţii sociali comunitari au studii de specialitate. Cauzele acestei realităţi sunt multiple – nedorinţa tinerilor de a se angaja în mediul rural, existenţa altor posibilităţi de angajare cu salarii mai atractive precum şi politica de angajare a asistenţilor sociali de către autorităţile publice locale. În această ordine de idei trening-ul şi formarea continuă a asistenţilor sociali este un proces constant, cu suportul partenerilor de dezvoltare Ministerul regulat organizează sesiuni de instruire, dar şi facilitează angajarea tinerilor în calitate de asistenţi sociali comunitari, prin negocieri cu autorităţile locale. O altă întrebare este caracterul de reţea, organizarea în reţea a asistenţilor sociali comunitari. Aici mai este de lucru. În primul rând promovarea imaginii profesiei de asistent social, din toate punctele de vedere inclusiv cel motivaţional. Nu în ultimul rând organizarea în cadrul unei reţele a asistenţilor sociali, reţea reprezentativă, auto-organizată. Înţelegem bine că aici însăşi asistenţii sociali sunt cei care trebuie să se organizeze în asociaţii naţionale, reţea cu metode de comunicare şi organizare distincte. Dar intenţia ministerului este una sigură – de a asista asistenţii sociali, ONG-urile active în domeniu să preia iniţiativa pentru auto-organizarea asistenţilor sociali.

Cum apreciaţi eficienţa sistemului de protecţie social existent şi ce credeţi că poate fi schimbat pentru o mai bună asigurare a oamenilor?

Trebuie să recunoaştem că sistemul de protecţie socială din Republica Moldova s-a dezvoltat conform unui model extensiv – ce ar însemna că se conducea de principiul includerii în sistem a cât mai multe persoane, fără o analiză a veniturilor reale ale acestor persoane, iar cetăţeanul devine subiect al protecţiei sociale doar din motivul apartenenţei la categorie, reiterez fără a analiza veniturile reale. De aici şi avem realităţi triste moştenite şi perpetuate de-a lungul anilor: astăzi avem circa 1,2 mln de persoane angajate şi alţi 1.1 mln cetăţeni care primesc transferuri sociale (pensii, compensaţii, alte prestaţii sociale. Este clar că din punct de vedere macro social această situaţie trebuie schimbată radical. De aceea pentru eficientizarea sistemului de protecţie socială guvernul este ferm în consolidarea sistemului de prestaţii sociale în baza testării mijloacelor. Un exemplu doar: acum un an în sistemul de ajutor social acordat ca rezultat al evaluării nevoilor erau doar 16 mii familii, astăzi 32 de familii. În viitorul apropiat mecanismul testării mijloacelor va fi folosit şi pentru compensaţiile sociale, pentru perioada rece a anului. Este clar, că astăzi în sistem sunt multe inegalităţi, după cum am mai menţionat, perpetuate şi ignorate de-a lungul anilor. De exemplu o alocaţie socială pentru un copil cu dizabilităţi de 250 de lei, altcineva se bucură de privilegii de 4 ori mai mari. Chiar dacă intrăm în aria contribuţiilor sociale, poziţia noastră este fermă – protecţia, ajutorul social trebuie direcţionat către cei care au nevoie.

Acum un an se vorbea foarte multe despre crearea unei baze de date unice pentru includerea tuturor copiilor din familii vulnerabile, a orfanilor, etc. La ce etapa sunteţi acum şi care sunt costurile proiectului?

Actualmente ministerul dezvoltă un sistem informaţional care va reduce la maxim birocraţia în procesul stabilirii dreptului la prestaţii sociale, servicii sociale. Acest sistem informaţional va fi dezvoltat în paralel cu cel de management informaţional al domeniului de protecţie al drepturilor copilului.  Avem o viziune clară să e-transformăm sistemul de protecţie socială în următorii 3 – 4 ani. Aceasta va elibera angajaţii sistemului de activitate birocratică şi le va permite să lucreze mai mult direct cu beneficiarii, remodelarea comportamentului acestora ca în cele din urmă să îşi refacă funcţiile sociale, să muncească, să se includă în comunitate. De asemenea la iniţiativa primului ministru este implementat un plan de acţiuni pentru un an cu referinţă la copii aflaţi fără îngrijire părintească, în cadrul acestui plan una din cele mai importante acţiuni este dezvoltarea sistemului de monitorizare a copiilor aflaţi în dificultate. Avem un an ambiţios în faţă, trebuie să întreprindem acţiuni cheie.

Proiectul de readucere acasă a copiilor abandonaţi peste hotare continuă la această oră?

Da actualmente Ministerul de comun acord cu partenerii Terre des Home, Organizaţia Internaţională pentru Migraţiune continuă să realizeze procesul de repatriere a copiilor noştri abandonaţi peste hotare. Numai anul curent au fost efectuate 33 misiuni de repatriere a copiilor. Din păcate numărul mare de cetăţeni peste hotare generează şi fenomenul abandonului copiilor în afara ţării. Noi ca stat, indiferent de circumstanţe vom avea grijă ca copiii să se întoarcă acasă şi să fie reintegraţi într-un circuit de grijă şi afecţiune.

De unde veţi lua bani pentru pensii în următorii ani, ce întreprindeţi pentru rezolvarea situaţiei?

Banii din sistemul de asigurări sociale în cea mai mare parte provin din contribuţiile la fondul de asigurări sociale. Fondul de pensii pentru anul curent este de 4.9 mlrd. de lei. Este evident însă că numărul mare de pensionari (764 mii), rata de înlocuire joasă, emigrarea, declinul demografic din ultimii 15 ani, generează deficitul bugetului asigurărilor sociale – care este acoperit din transferurile de la bugetul de stat. Evident, transferurile de la bugetul de stat la cel de asigurări sociale este un indicator al unei sustenabilităţi relative a sistemului de pensii – dar la moment este unica soluţie pentru cetăţenii să beneficieze de pensii. Pentru a creşte încasările la bugetul asigurărilor sociale guvernul în primul rând acţionează în direcţia sporirii contribuţiilor sociale. Un prim pas în acest sens sunt persoanele care primesc venituri neoficiale, "la plic". În al doilea rând diminuarea privilegiilor privind pensionarea în rândul unor categorii de angajaţi. Din păcate mai avem categorii de angajaţi care pot ieşi la pensie şi la 35 de ani. Este clar unii au nevoie de astfel de merite, însă aceste criterii de privilegiere nu trebuie aplicate universal. Evident mărimea pensiei este ceea ce ne preocupă cel mai mult. Majoritatea pensionarilor primesc o pensie mai mică de 900 de lei. Astăzi guvernul a stabilit două priorităţi majore în acest sens, prima ţine de angajamentul că pensiile vor creşte imediat ce ţara va înregistra unele progrese economice – realizările din ultimul timp ne fac optimişti în ce priveşte o eventuală majorare chiar în acest an a pensiilor. A doua prioritate ţine de reformare totală a sistemului de pensii, care include şi introducerea sistemului privat de pensii, sistemul acumulărilor individuale, unificarea condiţiilor de pensionare. Evident că introducerea sistemului privat de pensii ca parte o modelului "celor trei piloni" este o parte componentă a reformei, însă nu cea mai importantă. Efectele acestui sistemului mixt de pensii (public şi privat) se face resimţit în mediu în 15 ani. Până atunci trebuie sarcina numărul unu este stimularea contribuţiilor şi unificarea sistemului de pensii. Acestea sunt principalele ingrediente pentru o racordare a pensiilor la salariul mediu pe economie. Dar nu în ultimul rând, trebuie să înţelegem că sistemul de pensii este o reflectare a stării demografice şi economice a societăţii.