Vitali Catană: Politica de gherilă în PCRM

Vitali Catană

Nici de aceasta data Congresul PCRM nu a adus surprize. Despre Congres dar si despre comportamentul PCRM dupa plecarea grupului Misin am discutat cu analistul politic Vitali Catana.

Statistic vorbind in ce masura plecarile din PCRM afecteaza raitingul formatiunii?

Se ştie că plecările succesive ale unor membri importanţi ai PCRM nu s-au reflectat anterior asupra raitingului acestui partid. Evoluţia scorului PCRM în sondaje era caracterizată mai degrabă printr-o scădere lentă, dar constantă, fiind determinată de uzura inerentă şi schimbarea bazei electorale.

De această dată, însă, plecarea lui Vadim Mişin reprezintă o lovitură puternică deoarece acesta este unul din fondatorii şi liderii emblematici ai PCRM. În plus, plecarea celor trei vine pe un fond de derivă a comuniştilor după mai multe înfrângeri politice suferite în faţa AIE. De aceea, nu este exclus că, la un moment dat, efectul cumulativ al acestor evenimente se poate materializa într-o cădere drastică a PCRM în opţiunile electoratului.  

În acelaşi timp, ratingul PCRM ar putea avea de suferit pe segmentul de alegători vizat de cei plecaţi, anume minoritatea rusolingvă. O altă categorie de susţinători ai PCRM care ar putea să se reorienteze spre o altă forţă politică este cea care aşteaptă de la partid un comportament mai aplecat către problemele reale şi imediate ale celor care l-au votat. Sunt cei care preferă ca în locul acţiunilor protestatare şi agresive, partidul să-şi asume rolul de opoziţie activă şi eficientă în cadrul şedinţelor Parlamentului.

Ati avut surprize dupa Congresul PCRM?

Nu cred că aştepta cineva surprize de la acest Congres. Surpriza s-a consumat odată cu plecarea celor trei deputaţi comunişti în frunte cu V. Mişin. Partidul este dominat şi mai puternic de oamenii coordonaţi de M. Tcaciuc, cei care de fapt formează anturajul lui V. Voronin.

Era de aşteptat ca V. Voronin să fie reales în funcţia de Preşedinte pentru că partidul nu are un alt lider capabil să-l menţină la cota actuală. V. Voronin este salvarea PCRM-ului, dar şi problema partidului în acelaşi timp, pentru că nu se poate renunţa la el, deşi are o vârstă la care ar trebui să se retragă din viaţa politică. După plecarea unor lideri mai vizibili, cum ar fi Dodon, Greceanâi şi Mişin, problema leadership-ului în PCRM a ajuns să fie din categoria "a fi sau a nu fi", adică: este V. Voronin - partidul există, pleacă V. Voronin - partidul dispare.  

Cine are nevoie de prezenta deputatilor comunisti in Parlament si de ce?

Lipsa deputaţilor comunişti în Parlament acţionează doar în dauna PCRM-ului. Partidul ratează posibilitatea de a se manifesta plenar ca opoziţie eficientă, iar asta îl poate costa şi din punct de vedere electoral. Susţinătorii PCRM vor înţelege până la urmă că problemele lor sunt abandonate şi nu are cine să le promoveze aşteptările la nivelul deciziilor adoptate în Parlament şi la nivelul actului de guvernare. AIE se simte foarte confortabil în lipsa opoziţiei comuniste, de aceea de prezenţa fracţiunii PCRM în Parlament ar avea nevoie doar însuşi Partidul Comuniştilor şi, eventual, alegătorii lui. 

In ce masura plecarea grupului Misin a afectat deciz ia PCRM de activitate in continuare?

Odată cu plecarea grupului Mişin, în partid s-a impus definitiv aripa care are ca model de acţiune politica de gherilă, una caracteristică partidelor şi mişcărilor marginale. Şefii PCRM au renunţat la statutul de partid de opoziţie parlamentară şi s-au concentrat exclusiv pe lupta de baricade fără contenire, cu lansarea unor iniţiative neserioase şi abandonate pe parcurs. Acest comportament a adus partidul într-o stare de izolare şi inutilitate din care nu ştie cum să iasă.

Comportamentul îmbrăţişat de conducerea PCRM îi nemulţumeşte şi îi îndepărtează de partid pe liderii care doresc implicarea deputaţilor în activitatea parlamentară şi influenţarea deciziilor în cadrul forului legislativ.

Partidul urmează să fie condus până la alegerile viitoare de politicieni tribuni, în timp ce politicienii administratori sunt eliminaţi, iar acest fapt poate la un moment dat să se reflecte asupra eficienţei managementului partidului.

Ce sanse are reformatarea puterii propuse de Dodon sa se realizeze in practica?

Nu putem cunoaşte ce au în minte unii lideri ai AIE şi nu putem anticipa cu precizie absolută cum va arăta guvernarea la toamnă, de exemplu. Putem construi doar ipoteze în baza unor presupuneri raţionale. Înainte de toate, partidele membre ale AIE au declarat limpede că nu vor renunţa la programul de guvernare ce are ca principal vector integrarea europeană. Speakerul M. Lupu a şi declarat că PD, al cărui lider este, va respecta acordul AIE în continuare. În aceste condiţii nu cred că este posibilă o schimbare a componenţei Guvernului, evident, cu excepţia cazului în care partidele care formează AIE vor conveni prin consens asupra remanierii. Un Guvern nu poate să se aştepte la o susţinere serioasă din partea unor mici fracţiuni cu opţiuni incerte şi scopuri declarate aflate în contradicţie cu programul guvernării. Ca atare, guvernarea va rămâne aceeaşi, având la bază acordul AIE. Grupările lui Dodon şi Mişin vor fi utile mai degrabă în situaţiile în care va fi nevoie de crearea unor majorităţi ad-hoc pentru votarea anumitor proiecte de legi sau hotărâri cu caracter conjunctural. 

La aceasta ora, raitingul PCRM din sondaje este un produs al activitatii promovate de formatiune sau se datoreaza anumitor greseli ale guvernarii? Al cui este cel mai mare aport si de ce?

Ratingul actual al PCRM se ţine pe inerţia electoratului deoarece scorul în sondaje nu are nici o legătură cu felul în care se comportă partidul. Pe de altă parte, este evident că dacă AIE ar fi mai eficient în ceea ce priveşte calitatea actului de guvernare sau măcar la capitolul comunicare, scorul PCRM ar fi fost mult mai mic. 

Anumite formatiuni cer interzicerea insemnelor comuniste prin lege. Considerati ca guvernarea ar putea adopta o asemenea abordare in raport cu opozitia? De ce?

În momentul în care regimul comunist a fost recunoscut, alături de cel fascist, ca fiind totalitar şi criminal, era firesc ca şi consecinţele asupra celor două ideologii să fie identice. Dacă tot ce este legat de ideologia fascistă a fost interzis, era de aşteptat ca şi atributele ideologiei comuniste să fie interzise. Diferenţa de tratament este determinată de două aspecte. În primul rând, ideologia comunistă a fost promovată de un stat învingător în al doilea război mondial şi a supravieţuit în acest fel în spaţiul dominat de acel stat. În al doilea rând, ideologia comunistă îşi arogă un conţinut aparent umanist şi reuşeşte să mascheze esenţa criminală.

Însemnele comuniste sunt asumate în Moldova de un partid cu o reperezentare semnificativă în votul cetăţenilor şi acest fapt pare a descuraja majoritatea democratică actuală să acţioneze în sensul interzicerii. Mai târziu sau mai devreme acest lucru se va întâmpla, iar momentul va depinde de evoluţia şi ponderea în viaţa politică a partidului ce poartă aceste însemne.

Ion Toma