Victoria UngureanuFiecare dintre noi poate lupta pentru continuitatea valorilor româneşti

Credeţi că sunt puţini din cei care ajung să aibă cetăţenie română şi să obţină bursa de studii în România, dar să urască tot ce e românesc sau cel puţin să nu aprecieze, aşa cum merită să fie apreciată cultura românească?

Istoria ne-a demonstrat, nu e necesar să ai acte româneşti ca să te consideri român. Nu e necesar să treci hotarele Basarabiei ori de câte ori vrei spre România şi alte ţări europene ca să simţi cum trăieşte românismul prin venele, conştiinţa şi mândria ta de român. E suficient să-ţi ştii trecutul, valorile, să cânţi limba română şi să iubeşti, orice n-ar fi, să iubeşti chiar şi de la distanţă România! Cu asta se luptă majoritatea românilor basarabeni. Ei se luptă cu ura celor care îşi au în altă parte rădăcinile, dar bătătoresc pământul ţării care a suferit atât de mult... 

Am scris un şir de articole în mediul virtual în care mă revoltam din cauza toleranţei basarabenilor care s-a transformat într-o tradiţie, tradiţia de a accepta să ni se vorbească în rusă şi să le răspundem în rusă, de a accepta să ni se spună că avem o altă istorie decât cea care ne leagă de România, tradiţia de a le oferi condiţii necesare în limba pe care o vorbesc- limba rusă. Asta ne-o demonstrează zecile de universităţi şi şcoli cu predare în limba rusă, ne-o demonstrează şi serviciile care sunt la fel în limba rusă, posturile de televiziune şi ziarele. Nu e suficient că ni se vorbeşte în rusă, şi mai dureros este că ne lăsăm parazitată limba pe care ar trebui să o numim limba română. E suficient să asculţi cu mare atenţie cum vorbesc politicienii, oamenii de rând şi chiar profesorii. Toţi s-au lăsat virusaţi de rusisme. A fost o perioadă când îmi doream nespus de mult un proiect de colaborare între Republica Moldova şi România prin care din numărul total de burse alocate ţării noastre, să fie şi un număr de studenţi care îşi doresc să devină profesori de limbă română. Urmăresc televiziunea şi citesc ziarele din România şi pot să zic cu toată sinceritatea, vorbim aceeaşi limbă, însă în România se vorbeşte o română mult mai frumoasă, pentru că este mai corectă şi mult mai evoluată. Mi-aş dori ca acei profesori de română, şcoliţi în România să revină în Republica Moldova şi să crească o nouă generaţie, generaţia care vorbeşte o română corectă.

Vorbim şi tot vorbim despre unirea cu Patria Mamă - România, dar despre ce unire poate fi vorba atâta timp cât limbă unui stat străin este ca la ea acasă. Este o limbă acceptată de toţi încât nu te mai miră faptul că vezi jurnalişti care te informează într-o română schimonosită, nu te miră întrebarea vânzătoarei "şto vî hotite?", nu te mai miră limbajul stradal care te deranjează atunci când îl auzi şi te mâhneşte pentru că se crede a fi un limbaj "pricolnâi". Dragostea mea pentru valorile româneşti se datorează în mare parte unei profesoare cu o conştiinţă română pe care am avut-o în gimnaziu. Datorită dezbaterilor şi argumentelor pe care le aduceam în cadrul cursurilor de istorie, am însuşit istoria pe care au trăit-o străbuneii noştri, istoria care demonstrează cine suntem şi cine am deveni între timp datorită unor interese externe. Tind să cred că suntem un popor puternic, atât timp cât în orice colţ al lumii există români care ştiu limba patriei, saltă cu mândrie la piesele româneşti şi niciodată nu zic "noi şi voi" românului din Basarabia.

Suntem noi, un tot întreg, chiar dacă a fost să fie ca cei din Basarabia să simtă forţa comunismului care a încercat să distrugă urmele românismului. Oricât de mult nu şi-ar fi dorit ei, atacatorii valorilor noastre, oricum nu au puterea de a ne face să uităm limba patriei, limba în care am vorbit primele cuvinte, limba lui Eminescu şi Vieru. Revoltată sunt nu pentru că nu am cetăţenie română, chiar dacă mă simt a fi o româncuţă din cap până-n picioare, orice nu mi-ar vorbi cei din preajmă, cei de la televiziune şi de prin ziare, cei care ne-au guvernat ţara timp de 8 ani sau cei cărora le sunt importante doar interesele materiale, sunt revoltată pentru că văd cum se acceptă această virusare a societăţii, cum se acceptă ca cei care se consideră duşmanii românismului să călătoresacă cu paşapoarte româneşti. Da, oameni sunt şi ei, oameni suntem şi noi. Însă cum poţi să fii bun cu cel care îţi zâmbeşte amăgitor doar pentru anumite interese? Interesul de a călători în Europa şi interesul de a obţine bursă de studii în România. Credeţi că sunt puţini din cei care ajung să aibă cetăţenie română şi să obţină bursa de studii în România, dar să urască tot ce e românesc sau cel puţin să nu aprecieze, aşa cum merită să fie apreciată cultura românească?

PS: Am decis să particip la concursul lansat de Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români şi am nevoie de susţinerea voastră. Puteţi vota articolul meu întitulat "Fiecare dintre noi poate lupta pentru continuitatea valorilor româneşti" semnat de Victoria Ungureanu. Tot ce trebuie să faceţi e să accesaţi pagina oficială de facebook a Forumului şi pe wall să găsiţi articolul meu şi să îi daţi like.

Dai CLICK AICI PENTRU A VOTA>>>

Cu drag,
LIBERA victoriaungureanu.blogspot.com