Bloguri

Iuliana BordeianuSugestii de călătorie

14 august 2012, 10:16 imprimare copiază link-ul Link-ul a fost copiat in change bufer
Iuliana Bordeianu

Iuliana Bordeianu

Sentimentul de bucurie şi libertate copleşeşte de fiecare dată când printre pini şi molizi severi, în cale apar pe neaşteptate coroanele rotunde şi colorate ale pomilor de meri.

Când dimineața miroase a toamnă este prea târziu să scrii despre locuri care merită văzute, dar voi risca. Există în Moldova câteva obiective non-turistice care pot fi apreciate anume la început de toamnă, printre ploi mărunte și în lumina moale de început de septembrie.

Să vă spun povestea de la un capăt, așa cum am auzit-o eu, când într-o după amiază am ajuns într-un loc uitat de Dumnezeu, la numai câțiva km de la drumul care leagă Drochia de Dondușeni. Apropo, de drum. Există, dar mai bine totuși să nu așteptați să se desfunde ca să mergeți în excursie.

Notă pentru cei pasionați de statistică.

Parcul Vila de la Mândâc, r-nul Drochia (200km la Nord de Chișinău)

Fondat  în1896. Suprafaţă de  16,4 ha.

Proprietate a boierului Ohanowicz până în 1940

Din 1997 are statutul  de monument al naturii, ocrotit de stat

Legenda. Lumea crede că parcul a fost sădit timp de 40 de zile, deoarece boierul ar fi dispus plantarea copacilor deja mari, pentru a-și impresiona amanta.

Impresii. Este cel mai parfumat loc din țară. Parfumul acestui parc înecat în toamnă este splendid. Aromele pe alocuri sunt atât de neobişnuite şi puternice, încât îţi taie respiraţia. Cei care se pricep spun ca parcul a fost edificat după modelul clasic roman "fructaria". În antichitate era trendy să faci lucruri trăsnite pentru care imediat se găsea o fundamentare ştiinţifică. Aşa a apărut comunitatea coniferelor şi a pomilor fructiferi. Vila de la Mândâc este un adevărat monument al echităţii vegetale, creat la limita decenţei.  Acum câteva decenii aici creșteau vişini, meri, caişi, nuci, pruni, peri, majoritatea atipici pentru această zonă a Moldovei. Cu timpul pomii şi-au pierdut nobleţea altoiului, însă continuă să dea roadă. Chiar dacă pare incredibil, parfumul acestui parc creează dispoziţie. Fiecare poiană, fiecare alee ascunde câte un mister şi este o adevărată desfătare să redescoperi de fiecare dată locurile pe care deja le-ai văzut. Sentimentul de bucurie şi libertate copleşeşte de fiecare dată când printre pini şi molizi severi, în cale apar pe neaşteptate coroanele rotunde şi colorate ale pomilor de meri.

Arhitectură. Parcul are câteva zone sentimentale care aruncă vizitatorii din euforie într-o tristeţe profundă. Cea mai calmă şi mai confortabilă zonă este cea idilică. Aici sălciile bătrâne îşi scutură coama în lacul de lângă conac, iar poieniţele mici deschid panorame impresionante ale moşiei. Această parte a parcului începe imediat după râuleţ, găzduind casa boierului şi ceea ce cu greu  mai aminteşte despre capela din curte.

Notă pentru cei pasionați de statistică.

Parcul Vila de la Mândâc, r-nul Drochia

Numărul de alei - 15.

Numărul de izvoare - 5.

Lacuri - 3.

Pârâiașe – 2.

Conacul: este o ruină, dar una care impresionează. Am cutreierat toată clădirea și am ieșit nevătămată, așa că nu vă lăsați înșelat de aparențe și explorați-l. Conacul are o groază de camere toate spaţioase şi care mai păstrează urme ale luxul de odinioară. Legătura dintre etaje este făcută de o scară din lespezi de piatră, iar în nişele din pereţi se pot ghici numai urme ale sculpturilor care cândva de mult aduceau liniştea şi confortul în această casă imensă. Din clădire se poate ieşi prin cinci locuri diferite, iar gura lumii spune că ar exista și o trecătoare subterană spre cavou și fântână.  Pe lângă conac a mai fost construită o moară de apă cu un apeduct puternic, care azi au rămas istorie. De la conac începe o alee de vreo 70 de metri, care traversează pârâul pe un podişor, spre o  terasă semirotundă unde este amplasat cavoul familial. De-a lungul aleii se înalţă fagi, iar în spatele lor sunt pomi de nuc negru.  Râuleţul din vale este hotarul după care încep alte două zone sentimentale ale vechiului parc.

Cavou. Stăpânul adevărat al acestei minunăţii se ridică de asupra proprietăţii într-un cavou care printr-o minune s-a păstrat destul de bine pe fundalul întregului parc. Cavoul este construit în stilul templurilor antice din piatra de gresie cu un portic din patru coloane dorice. Se spune că recent parcul a fost pângărit de un cleric. Atunci când acesta a terminat percheziţia mormintelor a descoperit că în invazia sa a omorât o floare care s-a ofilit chiar sub ochii lui, deşi o găsise proaspătă într-un mormânt de aproape o sută de ani.

Familia Ohanowicz a avut în general parte de o soartă dramatică. Mai întâi, boierul și-a pierdut fiica, apoi - feciorul, Iozef. Parcul rămas orfan a avut o istorie în pas cu cea a ţării. După război, aici și-a aflat sediul gospodăria piscicolă și o tabără pionerească. Astăzi grădina elegantă încă mai păstrează simboluri ale epocii sovietice. În tot acest timp, strălucirea conacului a pălit, iar marmora şi căminele au fost demontate în aşteptarea unor noi proiecte…

magini. Nu vă arăt. Mai bine o dată să simți pe propria piele, decât să te lași manipulat de abilitățile mele modeste de artist.

Get Adobe Flash player

Bloguri - All in Moldova

Arhiva: