Lorena Bogza: Am libertatea de a mă exprima, de a alege, de a decide

"Prima doamna a TV-ului", care i-a învăţat pe telespectatori să privească lucrurile în profunzime...

Este deschisă, corectă. Ştie să creeze ambianţe plăcute nu numai pentru invitaţii din emisiunea sa, care de regulă sunt oameni la cravată şi cu funcţii înalte! Tot atât de confortabil m-am simţit şi eu stând vis-a-vis de ea.

De obicei, tu eşti cea care pune întrebări. Cum te simţi de partea cealaltă a baricadei?

Mă simt bine, m-am obişnuit deja şi cu această postură. Răspund oricând, cu plăcere, la întrebări, doar să am un pic de timp pentru asta. Nu este dificil dacă nu ai nimic de ascuns şi dacă nu vrei să pari altfel decât eşti. De multe ori sunt întrebată dacă există vreo diferenţă între mine, cea de pe ecran, şi cea din viaţă. Nu, nu este absolut nicio diferenţă. De aceea, nu este nimic complicat.

Reuşita unui interviu sau a unei emisiuni depinde doar de jurnalist?

Categoric, nu. Contează foarte mult ziaristul, dar şi intervievatul. Reuşita unei emisiuni depinde de cât de bine este informat ziaristul, de întrebările pe care le adresează, de modul în care o face pentru a provoca invitatul (şi nu a-l menaja), dar şi de sinceritatea şi deschiderea celui căruia i se adresează întrebările. O emisiune cum este a mea poate fi comparată cu un joc de şah. Invitatul, în cazul meu politicianul, trebuie să fie pus mereu în şah. Nu o spun cu răutate. Asta vine din aşteptările pe care le avem faţă de cei cărora le-am încredinţat bunăstarea, viaţa noastră. Avem aşteptări mari de la ei pentru că am investit în ei. Ne-au făcut nişte promisiuni, iar noi, în mod firesc, vrem să le onoreze. Din păcate, de multe ori suntem decepţionaţi, dar nu încetăm să sperăm că, într-o bună zi, viaţa noastră va fi mai bună. Sigur că bunăstarea noastră depinde în primul rând de noi, dar ei, politicienii, trebuie să ne creeze condiţiile necesare pentru a ne dezvolta.

S-a întâmplat să îţi schimbi părerea despre o persoană, după ce ai avut-o ca invitat la emisiune, sau să îţi schimbi părerea referitor la un subiect după ce l-ai discutat în studiou?

Încerc să nu am o părere despre cineva sau despre ceva atunci când mă aflu în studiou. Îndrăznesc să fac nişte afirmaţii în timpul emisiunii doar dacă invitaţii încearcă să-mi demonstreze că este alb atunci când e clar că este negru. Îi cunosc destul de bine pe mulţi dintre politicieni. Dar părerea mea despre ei nu contează atunci când aceştia se afla în faţa mea în studiou. Încerc să-i tratez pe toţi în mod egal.

Fiind la curent cu toate evenimentele politice, cu acţiunile şi inacţiunile aleşilor din parlament, guvern, poate păşeşti într-un partid?

Da, bună întrebare. Am avut oferte de acest gen, dar cred că are cine se ocupa de politică. Deocamdată, prefer să fac ceea ce fac. Nu ştiu ce se va întâmpla mai târziu, de aceea nu pot spune că niciodată nu voi intra în politică. Îmi fac meseria cu drag şi cu pasiune. Sunt liberă să iau decizii, nu am fost niciodată constrânsă să procedez într-un anume fel, iar asta pentru mine contează cel mai mult. Nu ştiu dacă aş putea proceda la fel într-un partid. Nu aş vrea să se supere nimeni, dar nu putem vorbi, din păcate, despre libertate de acţiune într-o formaţiune politică. Cel puţin nu acum. În cele mai multe dintre partide decid câteva persoane. Iar uneori deciziile sunt periculoase. În toata cariera mea, nu am făcut compromisuri. Acesta este cel mai important lucru. Poate că au existat emisiuni mai slabe, cu certitudine au existat, dar nu am înşelat aşteptările telespectatorului meu. Pentru mine doar el contează. Nu am făcut partizanat politic, nu am mângâiat pe nimeni pe creştet şi nu am spilcuit pe nimeni. După ani de muncă, unii în condiţii extrem de dificile din punct de vedere politic, mă pot uita în ochii celor care în fiecare luni seara au investit în mine.

Gabriel Garcia Marquez afirmă că "nu exista profesie mai frumoasă ca jurnalismul". Ce găseşti cel mai frumos în profesia de jurnalist?

Fiecare profesie este frumoasă, probabil. Dacă o faci cu pasiune şi dăruire, dacă îţi este aproape de suflet şi ai satisfacţia muncii depuse. În ceea ce priveşte ziaristica, important este să îţi faci liber meseria. La PRO TV am găsit cel mai bun mediu pentru a evolua în sensul în care mi-am dorit. Am beneficiat de tot sprijinul necesar şi am avut întotdeauna libertatea de a mă exprima, de a alege, de a decide. De-a lungul anilor, am avut oferte de a lucra în altă parte, dar niciodată nu m-au tentat. Indiferent despre ce salariu a fost vorba. Pentru mine nu contează cel mai mult banii, ci să pot face ceea ce este corect. Iar cei care mă cunosc, ştiu asta. Ce găsesc cel mai frumos în profesia de jurnalist? Faptul că sunt parte din viaţa oamenilor, iar ei sunt parte din viaţa mea. Chiar dacă ne întâlnim doar pe ecran şi nu ne cunoaştem personal. Dar avem aceleaşi trăiri, aceleaşi speranţe... Am legat o veche prietenie, bazată pe încredere. Şi aici nu vorbesc doar despre mine ori doar despre calitatea mea de prezentator, ci despre relaţia dintre telespectator şi PRO TV, în general. Indiferent că este vorba despre emisiunea mea ori despre ştirile PRO TV, la care de mai bine de zece ani lucrez în calitate de editor.

Nu te tentează un proiect de divertisment sau te-ai înrudit cu politica definitiv?

Sigur că mă tentează, dar, în perioada tumultuoasă pe care o trăim, politica rămâne "un rău necesar". Am glumit, bineînţeles. Se întâmplă lucruri în toate domeniile, sunt oameni deosebit de interesanţi pe care să-i descoperim... Vom vedea...

Ai regretat măcar o dată că nu te-ai întors în Romania?

Nu am avut de ce să regret. Mă simt aici ca acasă, mai ales că nu există diferenţe de limbă, cultură, tradiţii. Mi-am făcut mulţi prieteni aici, mi i-am păstrat pe cei din România. Mă duc acasă (dincolo) ori de câte ori pot, nu este o distanţă atât de mare, nici la propriu, nici la figurat. Dar ajungând acolo, mi se face dor de Moldova. Şi, întorcându-mă aici, mi se face dor de România. Am nevoie de o perioadă scurta de acomodare după ce ajung la destinaţie. Indiferent în care parte.

La ce visează Lorena Bogza?

Recunosc că până acum am investit mai mult în carieră. Pentru a mă simţi cu adevărat împlinită, îmi doresc o familie şi cel puţin un copil. Se va întâmpla şi asta curând. E adevărat ca poţi avea şi carieră, şi familie în acelaşi timp, dar eu, din păcate, nu am reuşit. Dar îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am, pentru ce sunt şi am reuşit să fac. În rest, visez la o viaţă mai bună pentru toată lumea. Ştiu că Moldova are potenţial şi sunt convinsă că lucrurile se vor îmbunătăţi într-o bună zi. Cu certitudine, însă, asta depinde şi de fiecare dintre noi. Poate dacă ne vom implica mai mult, vom obţine mai repede ce ne dorim.

Gemma Sîrbu

Foto Serghienco Svetlana

Mulţumim restaurantului Pani-Pit

AllMoldova