Oleg Brega: Da, cer despăgubiri şi le obţin

26 august 2011, 14:31 imprimare copiază link-ul Link-ul a fost copiat in change bufer

Oleg Brega sau Inamicul Public. Este nelipsit la toate protestele şi mitingurile, care au loc în Chişinău, luptă pentru dreptate până ajunge în pânzele albe ale instanţelor  judecătoreşti. Cel mai mult ii place să fie liber. Cu timpul a reuşit să devină duşman pentru unii, şi sursa de salvare pentru alţii.

Când Oleg Brega s-a transformat in inamicul public?

Duşman al poporului sunt de mult timp. Mai ales de când am început să critic guvernările, care aveau presa la mână, care mi-au creat imagine de nesuferit, subordonabil şi tulburător al liniştii publice. Atunci când am început să am păreri incomode nu doar împotriva guvernării, dar şi împotriva majorităţii. De exemplu: împotriva confesiunii majoritare sau împotriva naţionalismului.

Care  sunt motivele protestelor pe care le organizezi?

Pentru că sunt supărat, revoltat! Mă deranjează că se încalcă legile şi drepturile oamenilor. Cu atâtea fărădelegi care se întâmplă cum să rabzi? Doar cu proteste se poate de schimbat ceva. Sunt atâtea lucruri, care trebuie de schimbat în ţara asta, urgent! Vrem să vedem schimbări nu peste 100 de ani, dar acum, cât mai suntem în viaţă. De aceea, apelăm la metode democratice şi civilizate de exprimare - prin proteste.

Prin ceea ce faci, nu crezi că deranjezi oameni care nu au nici o legătură cu încălcarea drepturilor, sau fărădelegilor, care se întâmplă împrejur?

Doamne fereşte! Îi deranjez doar pe acei, care dorm în clădirea guvernului, în parlament, care aşteaptă  sa li se termine mandatul şi poate să mai câştige unul. Poate îi deranjez şi pe cei, care merg pe stradă şi habar n-au în ce secol sunt, în ce mileniu trăiesc. Nu le pasă, că în jur lumea trăieşte liber, bogat, prosper, stabil. Iar oamenii, care vor libertate şi dreptate mă încurajează, şi poate mă invidiază cei care nu pot fi alături de mine. Unii sunt alături: din asociaţia Hyde Park, din ONG-uri, din Coaliţia de discriminare, comunitatea CurajTv. Suntem mulţi, de nenumărat.

Care a fost cel mai memorabil protest?

Sunt atât de multe, atât de diverse, atât de fierbinţi toate, încât îmi este greu să aleg. Mi-amintesc, când la 30 aprilie 2008, în faţa Palatului Naţional când se împlineau 50 de ani de la fondarea Televiziunii Naţionale şi se făcea un spectacol fastuos, am propus colegilor mei din asociaţie să protestăm şi ei au zis că nu se poate să fim arestaţi chiar în fiecare zi. Atunci, am ieşit singur, am pus o lozincă pe mine şi într-un sfert de oră am fost arestat, şi nu doar eu, dar şi cei care căscau gura împrejurul meu. Şi acum mă judec cu statul, ca să recuperez prejudiciile cauzate de abuzurile poliţiştilor.

În afară de căutarea dreptăţii, ce mai ai de câştigat în urma acestor proteste?

Întâi de toate vreau să triumfe justiţia, ca să simtă funcţionarii responsabili, că au încălcat drepturile cetăţenilor. De aceea merg în instanţele de judecată şi cer despăgubiri. Evident, că şi mie mi-au fost cauzate prejudicii, prin faptul, că am fost reţinut, am stat în condiţii  inumane, am stat în închisori, pentru că mi-ai creat o imagine urâtă în presă – paguba asta trebuie compensată cumva şi de aceasta cer despăgubiri. Am obţinut în instanţele interne câteva hotărâri de achitare, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg (CEDO) am obţinut vreo 4-5 hotărâri, prin care mi s-a făcut dreptate mie, sau asociaţiei Hyde Park, pe care o reprezentam atunci şi încă o mai reprezint şi acum ca membru activ. Da, cer despăgubiri şi le obţin!

Ţie chiar îţi place ceea ce faci?

Îmi place să mă simt liber, îmi place, că pot să mă exprim liber, până acum nici asta nu era posibil. Îmi place că reuşesc să schimb lucrurile prin eforturile depuse. Îmi place să trăiesc dinamic, nu să aştept lâncezind vegetal să se schimbe lucrurile de la sine. Ştiu, că am putere şi o folosesc, pentru a îmbunătăţi lucrurile şi mediul în care trăim.

Cât de des te contactează oamenii ca să-i ajuţi să-şi rezolve problemele?

Non Stop! Zi şi noapte. Mă sună la ora 03:00 şi-mi spun unde şi ce se întâmplă. Mă suna de dimineaţă şi îmi spun, că nu au unde se parca în spatele pieţei centrale. Unii mă sună în timpul emisiunii, când sunt în emisie directă la radio sau Tv, să-mi comunice un caz, că la închisoare l-au bătut, că la comisariat l-au maltratat, i-au făcut o percheziţie ilegală. Sau cazuri banale – i-au oprit curentul, nu au apă, i-o spart ţeava, s-a bătut cu vecinul. Probleme care nu le pot rezolva în instanţele de drept şi apelează la mine. În ultima vreme i-am învăţat să mă sune doar când au proces de judecată sau când se adună la un protest stradal.

Am citit într-un articol o fraza spusă de tine: "Numai mama poate să-mi închidă gura" …

Da, cu mama îmi este mai greu să polemizez. Dacă ea zice că ceva nu-i bine, închid gura. Tata nu poate să-mi închidă gura, fraţii tot aşa.

Victoria Sprincean

Foto: Natalia Bostan

allmoldova

Get Adobe Flash player

Monden

Arhiva: