Nicu Țărnă: Femeile nu mai vor barbati

Ne-am întâlnit în ziua în care a fost ales Preşedintele țării. Părea afectat în sensul pozitiv şi direct de performance-ul deputaţilor, fiind, totodată, atent la reacţia celor din jur. Le căuta parcă în mod special privirea, după care îi felicita cu ocazia rarisimei bucurii, oferită pe neprins de veste de aleșii poporului. Spune că a stat cu ochii pe live-urile de la Parlament, după care, în momentul culminant al jurământului prezidențial, recunoaște că a plâns. De bucurie pentru moldovenii care au meritat măcar iluzia de linişte, explică. Anume în aceasta dispoziție lirico-patriotică l-am găsit pe Nicu Țărna. A fumat puţin şi a vorbit doar 2 minute la telefon, în timp ce îl întrebam despre femei, încercând să dezleg Gândul Mâței.

Sunt tânăr, doamnă!

Ești la vârsta când, dacă e să-i cre­dem pe psihologi, bărbații renunță să mai lupte cu morile de vânt, se cumințesc, se așează la casa și la masa lor…

Mai bine sună așa - sunt tânăr si cu o experienţă de viață demnă de atenția micilor librării. Serios, nu mai am complexele de înainte, care mă dădeau peste cap și din cauza cărora mă pomeneam în situații jenante. Dar nici nu pot să pretind că mă simt succesorul lui Casanova și că aș ști totul despre seducție. Acum sunt, poate, un pic mai înțelept și mai prudent. Dacă îmi place femeia, îi zic: "Ştii că te plac şi aş vrea să comunic cu tine. E posibil acest lucru?" Orice răspuns aș primi, îmi amintesc de vorbele mamei…

Nu pari tipul pasibil de "lecțiile" mamei…

Aici chiar e binevenită filosofia mamei. Întotdeauna mi-a băgat în cap că femeia este cea care alege. Şi nu invers. Poţi avea toţi banii lu­mii și fața lui Alain Delon, dar dacă femeia nu te vrea, nu ai nicio şansă. Ocazii de a fi cu ea se mai admit, dar ca s-o ții de mână toată viaţa, nu cred.

Deci... sfaturile mamei ți-au prins bine, mai ales în faţa primelor iubiri?

Nu era vorba de întrebări și răspun­suri directe, ci de o comunicare cu… înţelesuri. Nu puteam să le discut pe toate cu părinţii la masa rotun­dă - prima dragoste, prima derută, prima partidă de sex. Probabil, la fete e altceva. Eu roșeam doar la gândul că aș putea întreba ceva din zona tabu. Doar atunci când au înţeles că le cunosc pe toate, au discutat cu mine. Renumita frază cu… vei avea şi tu copii şi vei vedea cum e… mi-a fost adresată destul de frecvent pe la 20 de ani. Eram și eu buuuună poamă, puteam să nu vin acasă cu săptămânile chiar. A fost o perioadă nebună, când încercam să mă autoidentific, să-mi aleg calea, uneori orientarea fiind îngreunată de chefurile amicilor… Când eşti tânăr, îți dorești împrejurări liber­tine şi de neuitat, dorință urmată de primele sentimente de atracţie, primul miros de tutun aşezat pe haine, primele înjurături. În astfel de momente, grija părinților era una motivată, așa că eram "convocat" uneori la masa rotundă a familiei pentru a-mi lua doza necesară de "bumbac".

Politica iluzorie, credința în pigmei şi Dostoievski

Îţi permiţi certuri de faţă cu părin­ţii?

Cineva dintre prietenii mei îmi reproşase faptul că mă mai cert cu maică-mea. Da. Îmi permit, fiindcă mama e prezentă în viaţa mea. Pentru că eu nu o las undeva la ţară, ca să-mi amintesc de ea doar de Paşti, de Crăciun sau de ziua ei de naştere, venind cu un buchet de flori la băbuţă. Părinţii mei ştiu ce fac eu, iată de ce avem o relaţie sănătoasă. Noi ne vedem în fiecare zi, iar în acest format de generaţii diferite pot apărea și neînţelegeri.Eu nu fredonez cântece de genul "măiculiţa mea, măicuţă" de depar­te, ca să-mi dau seama mai târziu că ea nu mai este. Noi ne vedem în fiecare zi, suntem o familie, un tot întreg, de aia şi ne certăm. După, ne pupăm şi ne împăcăm.

Dacă ai văzut vreodată un bărbat care a plâns, crede-mă, s-a întâmplat ceva serios

Văd că ești entuziasmat de alege­rea președintelui, crezi că ar schim­ba asta imaginea cam șifonată a Moldovei și încrederea cetățenilor?

Totul e în mâinile noastre, rezultatul se descoperă prin comunicare. Dar noi preferăm să ne închidem în co­chilia noastră. Azi, nu se mai vine în vizită, aşa cum se făcea pe timpuri. Devenim comozi, preferăm să ne întâlnim la o cafea în oraş, ca să nu spălăm vasele după aia. Lumea nu se mai întâlneşte atât de des, cum se obişnuia pe vremea părinţilor noştri. Nici măcar nu ne dăm seama că am devenit o societate mai mult burgheză decât capitalistă. Ruşii nu vor să înţeleagă cine sunt românii basarabeni, basarabenii nu vor să înţeleagă cine sunt ruşii. Fiindcă, niciun rus nu a ieşit din casă să spună: "Hai să înţelegem care este povara acestui mic popor." Nu vreau să vorbesc despre politică şi societate divizată. Se vor rezolva. Sunt convins.

Important e sa mai fim în viață când vor avea loc schimbările…

Le vom prinde. Sunt sigur. Proble­ma Republicii Moldova este că am uitat să muncim. Noi niciodată nu am ştiut să muncim corect. Cum intri în vreo gospodărie de la ţară, vezi imediat că și casa nu-i tencuită până la capăt, că și veceul e con­struit în curte. Moldoveanul, de fapt, nu trăieşte în casă, dar în vre­meancă. La asta mă refer. Valorile noastre sunt atât de amestecate, atât de ambigue, încât nu mai înţe­legem ce e primordial si ce nu e.

Păi, moldovenii muncesc mult...peste hotare…

Si exodul ăsta de moldoveni…Fără războaie, fără motive bine argu­mentate pleacă să muncească în alte ţări, să spele cai, să îngrijeas­că de bătrâni, să extragă petrol la minus 30 de grade. Pleacă în căutarea unui trai mai bun? Nu cred. Nouă ne-a scăpat ceva şi eu încă nu înţeleg ce anume, de ne simțim atât de nefericiți pe un pământ al făgăduințelor. Trebuie să conștientizăm faptul că suntem fericiții Planetei, cu 4 anotimpuri în forma lor absolută. Astăzi se vor­beşte că există multă credinţă. Nu e multă. Faptul că lumea iese de Paşti la biserică, faptul că s-au deschis mai multe biserici, nu înseamnă mai multă credinţă. Eu cunosc tineri pentru care e funny să meargă pe la 7 biserici în noaptea de Paşti. Împărtăşitul de azi e tare ciudat. Sunt oameni care nu mai ies din chefuri şi înjurături, dar când intră în cantină se întreabă dacă plăcin­tele sunt cu ou. Ei cred că pentru a ține post cu adevărat, trebuie să te izolezi de societate. Fiindcă ceea ce se întâmplă în jur te tentează să înjuri de cruce. Lumea pare și este imperfectă, dar contează ce faci bun pentru ea și cum o laşi când pleci. Prefăcătoriile nu merg aici. Noi realizăm toate astea pe la 40, 50, 60 de ani. Uneori, cam târziu.

La ce te referi?

Sunt lucruri pe care nu le poţi face la 20 și nici la 25 de ani. Pe Dostoe­vski nu poţi să-l citeşti la 19 ani sau la 20. Poate, doar de dragul cititului sau ca să te lauzi... Dar să-l înţelegi, e cu neputință.

Poţi să-l citeşti şi la 19, dar să revii la el....

Poţi, dar oricum revii după 30. Când ai mai mușcat din viaţă. Sunt nişte etape pe care omul trebuie să le înţeleagă. O variantă de standby e potrivită. Revii atunci când consi­deri că trebuie si că poți.
Reevaluări, femei sau ce vor bărbații

Ai supărat femei?

Nu regret nicio relaţie pe care am avut-o. Fiecare dintre ele m-au format și fac parte din ceea ce sunt eu acum. Dar recunosc că am învă­ţat să-mi calculez sentimentele și depresiile, fiindcă fiecare om trebuie să evalueze dacă ceea ce a făcut a fost bine sau nu. Nu întotdeauna calculele ies bine, dar trebuie să știi să recunoști și să înfrunți rateurile.

Acum iubeşti?

Sunt într-o relaţie. Nu pot spune că e o relaţie calculată, dar iubesc altfel. Şi, deja pot controla iubirea. Asta nu însemnă că azi aprind şi mâine sting. Atunci când îţi place persoana care te face să vrei să stai alături de ea, dar să nu cauţi motive ca să pleci de la ea, eşti un om fericit. Un român de origine armeană spunea aşa: "Ce e fericirea? Atunci când te trezeşti dimineaţa şi alături de tine este per­soana iubită: doarme goală, tu o în­veleşti ca să nu-i fie frig, îţi iei halatul şi ieşi la balcon cu o ţigară şi o cafea. Întorci capul şi o vezi pe ea dormind. În acel moment poţi spune că te simţi bine şi eşti cel mai fericit." Peste 10 minute vine rutina, telefonul, mesa­jele și emailurile. Clipele astea de linişte sunt cele pe care le căutăm toată viaţa. Cu toţii ne zbatem ca să ajungem undeva. Dar unde? La casa de nebuni? Unde e linişte şi cântă păsărelele?

Şi femeile, ce cred ele despre tine?

Deseori aud şi deseori mă fac că nu aud. Sau omit unele pasaje.

Femeia trebuie…

Femeia trebuie... să fie frumoasă. Eu nu cred că femeile care nu au grijă de ele sunt mai bune la suflet. După mine, femeia frumoasă este şi bună la suflet, doar că mai e alintată ca bonus. Proble­ma numărul unu este emanciparea femeii. Femeia vrea să demonstreze că le poate reuşi pe toate. Din acest motiv există foarte multe divorţuri. Femeia în toate timpurile a dorit să fie protejată de bărbat. Acum e al­tfel. Sexul slab nu mai vrea bărbaţi. Se culcă cu unul pentru a-și face un copil şi atât . Nu o mai interesează bărbaţii. Poate, din când în când, mai solicită iubire de la unul sau de la altul. Ea decide cu cine. Se mai îmbată într-un club şi-l alege acolo. Cunosc multe femei care nu au nevoie de bărbaţi în casă.

Şi, totuşi, ce-şi doresc bărbaţii?

Atenţie. Dacă femeia ar acorda măcar un procent de atenţie bărbatului, acesta i-ar întoarce de zece ori mai mult și în flori, și în cadouri, și în seri romantice. Îți spun un secret, să știi, dacă ai văzut vreodată un bărbat care a plâns, crede-mă, s-a întâmplat ceva serios.

Moldovencele au complexe?

Din cauza complexelor, unele nu sunt "agă­ţabile". Recunosc, mulţi bărbaţi din Moldova sunt neciopliţi, dar am remarcat că femeilor le place tipajul.

Și femeia ta ideală, cum arată?

Nimeni și nimic nu poate atinge perfecțiunea. Poate, femeia de la 30 până la 40 de ani e varianta ideală pentru mine. E tânără...încă. Dar deja nu se mai întreabă de ce a mai apărut un rid, de ce s-a îngrăşat, de ce i s-a ițit un fir de păr alb…

Cum ne-am putea proteja relațiile, cum o faci tu?

Comunic, comunic foarte mult. Câteodată iese cu scandal, dar după ce se liniștesc apele, e foarte bine. Și senin.

Text: de Ana Popenco

Foto: de Andrei Șușvaliuk

punkt.md